Thursday, October 11, 2007

Iaşul cultural






Ţinutul Iaşi”menţionat astfel la 1716 în scrierile lui Dimitrie Cantemir, a cunoscut o istorie cu perioadele zbuciumate şi epoci de o reală strălucire, despre care amintesc numeroase cronici, vestigii şi monumente.
Mărturii ale existenţei şi evoluţiei sale istorice se desprind din descoperirile arheologice de la Cucuteni, care în mil. III – II înainte de Christos au format aici una din cele mai strălucite culturi neolitice din Europa.
Încă din evul mediu, localităţile Iaşi, Hîrlău şi Târgu Frumos erau renumite pentru curţile domneşti construite din piatră, iar începând din sec.XVI Iaşul devine cetatea de scaun a domnilor Moldovei.
La Iaşi a consfinţit Mihai Viteazul la 1600 unirea celor trei ţări româneşti, Iaşul a dat semnalul Revoluţiei Române de la 1848 şi tot la Iaşi a fost ales la 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, preludiu al marelui act istoric de unire a principatelor.
Oraş al primei şcoli de ingineri (1814) şi al primei universităţi din ţară (1860), prin numeroasele sale obiective istorice, culturale şi economice, Iaşul deţine în egală măsură statutul de „oraş – muzeu”, prestigios centru universitar şi importantă zonă economică, constituind o atracţie deosebită pentru cei interesaţi de cultură, turişti, studenţi, cercetători şi oameni de afaceri. Iaşul reprezintă în cultura României un loc de excepţie, atât prin tradiţie, cât şi prin existenţa unor instituţii de cultură şi artă de valoare naţională şi internaţională, cum ar fi: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Filarmonica „Moldova”, Opera Română, Academia de arte „George Enescu”, Teatrul pentru copii şi tineret „Luceafărul”, Complexul muzeal „Moldova” (cu sediul în Palatul Culturii) şi Muzeul literaturii române (ambele cu un număr impresionant de muzee, case memoriale, situri istorice şi arheologice de faimă europeană şi mondială), numeroase monumente arhitectonice şi de cult (Biserica „Trei Ierarhi” – ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, Biserica „Sfântul Nicolae” – ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mânăstirile „Cetăţuia”, „Galata”, „Golia”, „Frumoasa”, ridicate de alţi importanţi domnitori ai Moldovei, Catedrala Mitropolitană – unul din cele mai mari lăcaşuri de cult ortodox din România etc.).
În judeţ funcţionează, de asemenea,un mare număr de biblioteci, uniuni de creaţie, edituri, reviste, posturi de radio şi televiziune ş.a. Unităţile de cercetare ştiinţifică şi de învăţământ superior, sunt printre cele mai numeroase şi mai importante din ţară.
Prestigiosul patrimoniu cultural,istoric şi artistic al judeţului, tezaurul folcloric şi etnografic au constituit din totdeauna atracţii turistice pentru vizitatorii din ţară şi străinătate. Activitatea turistică este susţinută, de asemenea, de cele 63 structuri de primire turistică (cu o capacitate de cazare de cca. 3000 locuri–în anul 2004), cu multiple posibilităţi de dezvoltare şi diversificare.
O prezentare a Iaşului, oricât de succintă, nu poate să nu cuprindă celebrele cuvinte ale marelui istoric Nicolae Iorga: „Sînt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decît oriunde... În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mîndrie, capitala Moldovei”.